Sacrul si profanul | Mircea Eliade

„Sacrul si profanul sunt doua modalitati de a fi in Lume, doua situatii existentiale asumate de om de-a lungul istoriei sale.
Ele nu prezinta interes doar pentru istoria religiilor sau pentru sociologie, nu fac doar obiectul unor studii istorice, sociologice, etnologice.
De fapt, cele doua moduri de a fi, sacrul si profanul, sunt determinate de diferitele pozitii pe care omul le-a cucerit in Cosmos si sunt importante atat pentru filozofi, cat si pentru orice cercetator care doreste sa cunoasca dimensiunile posibile ale existentei umane.“ — MIRCEA ELIADEMIRCEA ELIADE (Bucuresti, 28 februarie 1907 – Chicago, 22 aprilie 1986) a facut studii de filozofie la Bucuresti, incheiate cu o teza despre filozofia Renasterii (1928), si la Calcutta, India (decembrie 1928–decembrie 1931).
Isi sustine doctoratul in filozofie, la Bucuresti, cu o lucrare asupra gandirii si practicilor yoga (1933).
Intre anii 1933 si 1940, simultan cu o intensa activitate teoretica, beletristica si publicistica, tine cursuri de filozofie si de istoria religiilor la Universitatea din Bucuresti.
In timpul razboiului, este atasat cultural al Ambasadei Romaniei la Londra (1940–1941) si al legatiei romane de la Lisabona (1941–1945).
Din 1945 se stabileste la Paris, unde preda istoria religiilor, intai la Ecole Pratique des Hautes Etudes (pana in 1948), apoi la Sorbona.
Invitat in SUA, dupa un an de cursuri tinute ca Visiting Professor pentru „Haskell Lectures" (1956–1957), accepta postul de profesor titular si de coordonator al Catedrei de istoria religiilor (din 1985 Catedra „Mircea Eliade") a Universitatii din Chicago.Cronologia operei stiintifice si filozofice (prima editie a volumelor): Solilocvii (1932);
Oceanografie (1934);
Alchimia asiatica (1935);
Yoga.
Essai sur les origines de la mystique indienne (1936);
Cosmologie si alchimie babiloniana (1937);
Fragmentarium (1939);
Mitul reintegrarii (1942);
Salazar si revolutia in Portugalia (1942);
Insula lui Euthanasius (1943);
Comentarii la legenda Mesterului Manole (1943);
Os Romenos, Latinos do Oriente (1943);
Techniques du Yoga (1948);
Traite d'histoire des religions (1949);
Le Mythe de l'Eternel Retour (1949);
Le Chamanisme et les techniques archaiques de l'extase (1951);
Images et symboles (1952);
Le Yoga.
Immortalite et liberte (1954);
Forgerons et alchimistes (1956);
Das Heilige und das Profane, 1957 (Le Sacre et le profane, 1965);
Mythes, reves et mysteres (1957);
Birth and Rebirth, 1958 (Naissances mystiques, 1959);
Mephistopheles et l'Androgyne (1962);
Patanjali et le Yoga (1962);
Aspects du mythe (1963);
From Primitives to Zen (1967);
The Quest, 1969 (La Nostalgie des origines, 1970);
De Zalmoxis a Gengis-Khan (1970);
Religions australiennes (1972);
Occultism, Witchcraft and Cultural Fashions (1976);
Histoire des croyances et des idees religieuses I-III (1976-1983);
Briser le toit de la maison (1986).