Gib I.
Mihaescu - Pavilionul cu umbre:LIANA: Dupa cum nu pot tagadui nici dezgustul ce fatal urmeaza oricarei lacomii.GEO: Cel ce se dezgusta de vin, a doua zi bea si mai vartos.
Marturisesc sincer, va fi o incantare sufleteasca pentru mine sa privesc pe parizianul tau de barbat, refugiindu-se aici, in fundul acestor dealuri cu vii si paduri, ca sa-si gaseasca mireasa cea curata.LIANA: Pentru ce toate astea? Ce ti-a facut Marius?GEO: Pentru ca te iubesc.LIANA: Esti grozav de sarcastic.
Si cu toate astea ai pronuntat, in sfarsit, unicul adevar din tot ce-ai spus pana acum.
Restul: naivitati atat de copilaresti.
Dragul meu, mi-a placut mult ca ai ramas alaturi de mine.
M-ai distrat.
Tata, cu morocaneala lui de gelos intarziat, nu mai ma distra deloc, asa ca ai venit la timp.
Iti multumesc.
Adevarul insa acesta e: ma iubesti.
Si, bietul de tine: voi fi a lui Marius si niciodata a ta.
Intelegi, niciodata a ta.