Constiinta moderna, formata in etosul revoltei prometeice, impune ca omul sa se creeze pe sine in mod independent si sa-si aleaga telurile spre care va tinde.
Aceasta operatiune nu poate fi realizata in mod consecvent.
Ea ii atribuie omului un statut divin pe care el nici nu-l detine si la care nici nu poate ajunge.
Straduindu-ne sa realizam reprezentarea prometeica a autocreatiei, ne situam sub impactul miturilor ideologice si ale anturajului.
Incercand sa ne rupem de fundamentele civilizatiei care ne definesc identitatea, construim identitati cat se poate de arbitrare si efemere.(…) Existam intr-o ordine creata de generatii intregi, fata de care individul in sine nu poate adauga mare lucru.
Aceasta ordine culturala rezulta dintr-o ordine metafizica ce depaseste intelegerea omeneasca.
Sentimentul acestei ordini ne este comun – adesea o negam verbal, dar actiunile noastre ne contrazic.
Fundamentul ei este religia.CuprinsIntroducere.
7Este ceva putred in Danemarca.
37Trezirea lui Gregor Samsa.
53III.
Minunatul totalitarism nou.
61Luminile eronate ale Iluminismului 81De la Marx la Habermas sau despre critica fara spirit critic.
93Lumea constestata.
121VII.
Suspiciunea, adica increderea in orice.
147VIII.
In marele spital al civilizatiei noastre.
169Nasterea liberalismului sau felul in care ideile ducla propria negare.
199Iluzia utopiei rationaliste.
227Liberalismul sau sinuciderea libertatii 243XII.
Contract si dreptate.
287XIII.
Caile si fundaturile democratiei 311XIV.
Nu exista capitalism..
327Mimesis sau creatorii tinuti din scurt 345XVI.
Experienta poloneza.
371
3
vizualizari in ultimele 24 ore
