tot scriu ca omul unui destin mocnit/ sub a carui patura ma bag/ uitand de vanitati, de semeni/ de hrana ori de mangaiere;/ vantul sufla peste zi si peste lume/ precum un duh care imprastie/ si reamplifica cernitele vointe/ sunt dus de el cu vasla mai departe/ scriindu-mi epopeea de granit ori de nisip/