Viata lui Blaise Pascal, strabatuta de mistuitoare intuitii metafizice, se dovedeste a fi o neobosita cautare a misterului presimtit dincolo de aparente, de textura infinit de complexa a realului.
Parcurgand momentele emblematice ale biografiei lui Pascal, articulate pe cele trei dimensiuni fundamentale – omul, ganditorul, savantul –, Pierre Lyraud ne dezvaluie un spirit reflexiv, osciland intre apropiere si distantare fata de lume, dar aflat intr-un continuu dialog cu intelectualii vremii sale.
Se prefigureaza astfel un impresionant portret spiritual, de o rara intensitate pe verticala cunoasterii.
Autor al unei opere plurale, care invita la noi interpretari si reasezari tematice, creator de stil si metoda de cercetare, savant si inventator de prestigiu, Blaise Pascal intruchipeaza intalnirea privilegiata dintre pasiunea pentru legile fizicii si teoriile matematice si intensitatea vietii launtrice si a cautarii lui Dumnezeu.
Viata lui Blaise Pascal este o legenda.
Sau cel putin devine astfel la foarte scurt timp dupa moartea sa, cand sora lui mai mare, Gilberte, a scris Viata domnului Pascal, in care incerca (si reusea) sa desluseasca liniile de forta ce structurasera o viata scurta, insa extraordinar de bogata, si sa preschimbe biografia unui om in relatarea exemplara a unei vieti crestine menite admiratiei si meditatiei, altfel spus, in legenda.
Nu exista nimic marunt in aceasta viata intensa.
Urmarind itinerarul propus de Gilberte, descoperim un conflict permanent sau o inlantuire neincetata intre stiinta si inima, ratiune si credinta, lume si dezgust fata de lume.
(…) Prin aceasta Viata, neindoielnic cu majuscula, prin cele cateva scrisori pastrate de la el si alte cateva marturii de familie, apare in sfarsit chipul lui Blaise Pascal, care nu se lasa vazut decat in reprezentari postume.
(…) Documentele biografice pot lamuri conditiile de elaborare a operelor, in vreme ce operele ne permit sa precizam, pastrand distanta necesara, anumite optiuni de viata.„Din acel moment, se poate percepe la el un principiu stilistic: demonstratiile sale converg spre esential.
Noile experiente nu descriu in detaliu toate protocoalele, dar elimina elementele care nu sunt esentiale pentru intelegerea experimentului.
Este o atitudine deosebit de noua, care imbina rigoarea si nevoia de a intelege: chiar si in lucrarile sale stiintifice, Pascal nu este departe de o reflectie asupra retoricii, intelese ca arta a persuasiunii.”„Se deschide, treptat, o noua perioada mondena, stralucitoare, cand savantul inventeaza aleæ geometria, «geometria hazardului».
Providenta si hazard, hazard si Providenta: acesti patru ani il conduc pe Pascal de la admiratia timpului randuit de Dumnezeu la studiul matematic al «partilor», apoi, ca intr-un cerc, de la fierberea matematica la prezenta unui Dumnezeu ce poate fi simtit cu inima.”„Si, intr-adevar, daca Jacqueline ofera o marturie de neinlocuit despre convertirea fratelui sau, exista ceva ce ea nu stie – si este tocmai acea «noapte de foc», o «renuntare totala si blanda», produsa in timpul catorva ore din noapte, care explica, fara indoiala, surprinderea tinerei calugarite in fata atitudinii fratelui ei.
Ce s-a petrecut cu exactitate in noaptea aceea trebuie sa renuntam a intelege, limitandu-ne la ceea ce a consemnat Pascal…”„Tot astfel poate fi inteleasa atitudinea pe care omul...
1
vizualizare in ultimele 24 ore
