„Viata e simpla“ era deviza lui de tinerete.
Nascut intr-o familie de evrei cu veche traditie in Tarile Romane, Mihail Sebastian a trait insa in cea mai zbuciumata epoca din istoria moderna a Europei.
S-a nascut la Braila, inaintea Primului Razboi Mondial, a citit, a scris, a iubit si a calatorit inaintea celui de al Doilea, a cunoscut teroarea antisemita parasit de prieteni si a murit pe neasteptate in zorii asezarii lumii in matca totalitarismului sovietic.
Reconstituirea acestei vieti impleteste cu maiestrie contextul istoric si intelectual al vremii cu scrierile gazetaresti, cu lecturile, romanele, piesele de teatru si Jurnalul lui, intr-un portret mai actual ca oricand pentru Europa zilelor noastre.Sarcina – daca nu vocatia – intelectualilor este sa opuna regimurilor totalitare indoiala, constiinta, spiritul lor critic.
Guvernele autoritare, in schimb, le cer sa spuna da sau nu, ca sa stie cine e de impuscat pe loc si cui i se poate ingadui sa traiasca.
Ce e de facut insa cu cei care nu spun nici da, nici nu, nu vor sa se alinieze nici la dreapta, nici la stanga? se intreaba retoric Sebastian, dand de inteles ca acestea sunt rostul si rolul intelectualilor si scriitorilor intr-o societate.
In orice caz, acestea sunt atitudinea si convingerea lui.
A nu fi nici de dreapta, nici de stanga nu inseamna demisia din treburile cetatii, ci curajul de a veghea cu constiinta treaza in fata deciziilor politice care hotarasc viata individului si a colectivitatii.
Misiunea carturarului consta tocmai in curajul de a-si afirma activ modul nepartizan de gandire.
1
vizualizare in ultimele 24 ore
