In dreptul scarii principale, zeul acela strain zabovi pentru a trage cu urechea, iar Colt Alb ramase stana de piatra, pandind si asteptand.
Scara ducea sus, la dascalul iubirii si la fiintele si bunurile care ii erau cele mai scumpe.
Colt Alb se zburli, dar ramase in asteptare.
Zeul strain ridica un picior.
Se apuca sa urce scara.
In acel moment, Colt Alb il ataca.
Se napusti fara veste, fara ca macar sa maraie inainte.
Tasni in sus si, dintr-un salt, ajunse in spinarea zeului strain.
Cu labele din fata se prinse de umerii necunoscutului si in acelasi timp isi infipse coltii in ceafa lui.
Ramase agatat de el pret de o clipa, suficient pentru a-l pravali pe spate.
Ajunsera amandoi pe podea.
Colt Alb sari intr-o parte si, in timp ce omul incerca sa se ridice, se repezi iarasi la el, sa-l sfartece cu coltii.
2
vizualizari in ultimele 24 ore
