Ghinga | Dan Coman

Dan Coman s-a nascut pe 27 iulie 1975 in Gersa, Romania.
A debutat cu anul cartitei galbene, Editura Timpul, Iasi, 2003 (Premiul de debut al USR, Premiul„Mihai Eminescu” – Opera Prima).
Au urmat volumele: ghinga, Editura Vinea, Bucuresti, 2005;
Dictionarul Mara;
ghidul tatalui (0-2 ani), Editura Cartier, Chisinau, 2009 (Premiul Radio Romania Cultural) si Insectarul Coman, Editura Charmides, 2017 (Premiul Cartea de Poezie a anului 2017 – Gala TinerilorScriitori, Premiul Radio Romania Cultural, Premiul Observator cultural) sidoua antologii de autor: d great coman (Editura Vinea, 2007) si Erg (EdituraCharmides, 2012).A publicat, de asemenea, volumele de proza Irezistibil, Editura Cartea Romaneasca, 2010;
Parohia, Editura Cartea Romaneasca, 2012 (editia a II-a, Editura Polirom, 2017) si Casnicie, Editura Polirom, 2015.Dan Coman are cea mai densa imaginatie din toata poezia tinara, obsesiile lui se corporalizeaza violent, himerele capata statut de persoane, ba chiar de idoli cu cult in regula, iar starile se transforma pe loc in vedenii;
se-ntelege ca la o asemenea febrilitate a materializarii imaginative si nimica misca;
si inca spontan.
Biografia himerei se transforma in monografia angoasei, iar angoasa e traita ca o idila entropica de cusca;
sau de bolgie.
Caci acesta e izomorfismul apartamentului damnat din care isi relateaza, ca pe evenimente (cu scala epica, asadar) extatice si funebre deopotriva, Dan Coman starile: labirint, iatac, mormint, toate laolalta si deodata, intr-un fel de reverie de cadavru inca viu;
o reverie descompusa in secvente si editata ca un jurnal de halucinatie, dar atit de acut incit da impresia unui reportaj din interiorul comei.Al.
CistelecanDan Coman (...) este poate creatorul celui mai coerent si mai consecvent mediu poetic din literatura noastra de dupa conventional alesul an 2000.
Asezat la intersectia neoexpresionismului cu suprarealismul (asa cum s-a observat de nenumarate ori), el reuseste sa contopeasca cele doua forme de expresie poetica intr‑un melanj personal, legat definitiv de numele sau, pe care-l exploateaza cu autoironie amara.Bogdan-Alexandru Stanescu