Pink Pong | Andrei Zbirnea

Am citit cartea asta scrisa de Andrei Zbirnea & Claus Ankersen cu un amestec de incantare si de neliniste.
Incantare pentru ca e deopotriva un proiect poetic ambitios si coerent, si neliniste pentru ca, citind, deveneam constienta ca eu, acum, inca mai stiu cum e in orasele mici si gri, cine e WALL-E, de unde vine nava-mama, ca inca mai inteleg cuvinte si referinte, dar ca, la un moment dat, nimic nu va mai fi de inteles, intr-un timp, cum foarte bine spun ei aici, „care este si nu este”, dar pe care il simt ca fiind foarte apropiat.
Habar nu am daca poezia asta e SF sau nu e, nici nu e relevant, important este ca face ceea ce pentru mine e important sa faca poezia: sa nelinisteasca, sa instraineze.
(Elena Vladareanu)