Al.
Macedonski nu elaboreaza un nou concept de poezie, dar traseaza contururile unei diversitati poetice, alcatuieste, am zice, un nou tablou cu multe casute goale al sistemului periodic al elementelor lirice.
Dupa actiunea poetica macedonskiana se configureaza noi constituenti si noi algoritmi de performanta lirica si poate asa se explica de ce, dupa primul razboi mondial, asistam la o extraordinara revolutie in diversitate a contextului poetic.
Ca mare poet, Al Macedonski este un produs, o creatie al (a) posteritatii critice.
Propozitia de mai sus comporta un sistem de explicatii si nuantari.
Mai intai, Al.
Macedonski a fost perceput ca mare poet abia dupa moartea sa, cam in al treilea deceniu al secolului XX.
In timpul vietii era cunoscut numai ca poet extravagant, nonconformist, chiar ca un saltimbanc incurabil, capabil de gesturi si texte funambulesti.
Caragiale i-a zis nimerit Macabronski.
El a tinut foarte mult la o imagine publica de revoltat anarhic, a insistat sa fie intens mediatizata persoana, iar nu opera sa, care a ajuns la descoperirea ulterioara prin intermediul criticii.
(Aureliu Goci)
1
vizualizare in ultimele 24 ore
