PanouExista poeti care fac retrospectie si spun ca le e imposibil sa nu scrie politic.
Altii simt nevoia de a scrie despre istoria propriei minti.
Iarasi altii insa simt ca asta nu le-ar face cinste si prefera sa gandeasca in tacere un timp.
Ani intregi, daca trebuie.
„Hai, nu vorbi prostii“, isi spun acestia.
„A privi compulsiv la tot ce misca e tot ce pot face“, spune Andrei.
„Dar s-ar putea sa ma insel“, trage el concluzia mai mereu.
„Panoul din fata mintii este o limita a spatiului pe care o pot explora“ e o idee pe care as vrea s-o invoc cu regularitate.
– Gabi EftimieAscunzandu-ne de noi si intalnindu-ne in fluiditatea si rupturile poemelor lui Andrei Dobos, absorbim scintilatiile texturilor si absentelor care sunt si ale lui, si ale noastre.
Nu sunt lucruri pe care le stim, ci la care – de obicei – rezistam.
In poezia romana contemporana nu am vazut pe nimeni altcineva care sa aiba curajul sa caute un limbaj adecvat pentru toate aceste straturi – si deschiderea sa le tina pe toate impreuna intr-un samadhi poetic.
– Alexandru Cosmescu
1
vizualizare in ultimele 24 ore
