Amintiri neliterare | Adrian D. Pocanschi

„(…) Viata fiecaruia, povestea sau istoria fiecaruia poate fi tema unui scenariu unde oamenii din jur isi joaca rolul inconstienti de acest fapt.
Am cautat sa fiu fair cu toti actorii care au jucat un rol in schema scenariului vietii mele.
Pe unii care mai exista i-am intrebat daca au ceva impotriva, pe altii i-am scos din scenariu.
Il y a des souvenirs qu’ on ne partage pas.Cert este ca uneori, daca gandesti prea mult, nu se mai intampla nimic.Am inceput inginereste.
Nici nu puteam altfel dupa atatia ani de inginerie ca profesionist si pedagog.
Am luat o coala de hartie pe care am trasat o linie orizontala, iar la mijlocul ei o linie verticala, obtinand astfel un sistem rectangular de coordonate.
Am luat ca variabila timpul.
Originea inseamna anul nasterii – timpul zero.
Linia verticala defineste prima jumatate a vietii pana la 40 de ani, la dreapta se afla a doua jumatate a vietii.
Am marcat apoi la intervale de cinci ani evenimentele cheie si am obtinut astfel o carare a regasirilor, un drum al vietii.
Si s-a intamplat ceva ciudat: incet, incet s-a spulberat amortirea emotionala de care sufeream.
Sentimentul de disconfort emotional care apare, se pare odata cu inaintarea in varsta, a disparut ;
a aparut o mica lumina de speranta, emotiile au devenit pozitive, ca pe vremuri, dadatoare de viata.
(…)Adrian D.
Pocanschi