Poezia lui Victor Fala e animata de doua stari pofticioase: de cultura si de natura.
La intrebarea personajului sau „ce citesti” (si nu „de ce citesti?”) soptesc din subsidiar vocile poetilor dragi: Teodor Duna, Emil Brumaru, Eugen Cioclea, Emilian Galaicu-Paun, Serban Foarta.
Tanarul poet provoaca la jocuri de creativitate si inteligenta, conturandu-i-se, in jocul accentelor, sunetelor si a imaginilor, propria sensibilitate artistica.
Aceasta anunta un poet ludic si erotic deopotriva, „devorand” – cu o senzualitate agresiva, de animal fantastic urmuzian – carti si femei (marine).
Fluxul poeziei sale e viu, intens, cu sevele sanatoase.
„dar gaseste si tu o\ cale, gaseste-ti o voce,\ un ritm, mi-ai zis si\ m-ai parasit”.
Si calea si vocea si ritmul lui Victor Fala sunt – deja – o certitudine.
-- Nina Corcinschi
1
vizualizare in ultimele 24 ore
