„Cel ce (mai ales azi) intretine flacara in mod spontan si dezinteresat, hranind cu pasiunea sa viata spectacolului, este amatorul de opera, participantul activ de cealalta parte a cortinei, spectatorul ce se manifesta devotat si statornic sub forme nu rareori neasteptat de serioase.Primul care, din aceasta valoroasa (dupa opinia mea) galerie, imi vine in minte este doctorul Marius Rimbasiu.
El este spectatorul care, in timpul reprezentatiei, participa viu si fara rezerve, aprobativ sau… reprobativ si, cum e cazul prea adesea, rebarbativ.
Ia atitudine si are dreptul la ea, fiindca se straduieste sa-si verifice necontenit si prin toate mijloacele justetea ei.
E in stare sa faca sute, adesea mii de kilometri, pentru a asista la o reprezentatie sau pentru a asculta o voce.
Zboara la Paris sau Verona doar pentru o seara.
In orasul sau, Essen, nu pierde un concert sau un spectacol, pe care-l vede de mai multe ori, chiar cu aceeasi distributie si chiar daca e mai… asa si-asa.
Poseda o neinchipuit de vasta colectie de discuri si casete (cu zecile de mii), in care gasesti toate raritatile, de la inregistrari istorice, pana la cele abia aparute pe piata.
Din fiecare opera are zeci de versiuni complete si multe sute de recitaluri ale cantaretilor celebri sau mai putin cunoscuti.
De multe ori am incercat sa-l conving ca exagereaza.
Lui, insa, ii pare normal, fiindca e pasiunea vietii sale.” (Ion Piso, Doru Popovici, in Antifonar epistolar)
1
vizualizare in ultimele 24 ore
