„In ceea ce scria se alinia la marea literatura a lumii.
Eroii lui – contemporanii nostri, consangeni din sate basarabene – au gesturi de Don Quijote, ingandurari de Madame Bovary, framantari de Macbeth.
Stilul lui e o intercalare de Faulkner, Zweig, Sadoveanu, Galsworthy – zeii tineretii noastre.
Cartea lui de povestiri Bulboana ielelor (1980) a fost un eveniment.
O asemanam cu un fluviu, autorul lasandu-se dus de meandrele naratiunii, ca un calator pe un vas in deriva, care nu stie la care mal il va duce.” (Nicolae Dabija)„Multa lume il cunostea ca pe un cititor avid cu o biblioteca in expansiune continua.
Enciclopediile, romanele, biografiile i-au acaparat peretii biroului, apoi podeaua, dupa care si-au continuat ofensiva in dormitor.
Citea cate 10-15 carti in paralel.
Avea o slabiciune pentru Olga Tokarczuk si Kazuo Ishiguro, dar si pentru Marcus Aurelius.
A primit in dar de la Ana un semn de carte lucrat manual, adus dintr-o calatorie in Peru.
«O bijuterie pe care azi n-o schimb nici pe un palat de clestar», scria el despre acest cadou.
«Cand reveneam acasa, primul lucru pe care-l faceam era sa intru in camera lui, sa vad ce carte citeste si unde s-a parcat semnul», rade Ana.” (Revista DOR)
1
vizualizare in ultimele 24 ore
