Vederi |

Vlad DragoiIn zilele astea de inceput de mai, textele voastre, prieteni, mi-au fost jocul ala imersiv tare, unde in fiecare nivel/biom nou caut fie sa rotesc camera minute in sir pentru peisaj, fie sa alerg cu pofta pe linia unei povesti bine sustinute, puternice cap-coada, fie sa grindui cu degetele albe pe maneta pentru echipament de top versus bosii formidabili, feroce dar finalmente corecti.
Fie toate astea deodata, nu de putine ori pe parcursul unui singur grupaj.
Am inrosit conjunctii, cuvinte, pasaje, strofe, am zis „textul asta nu”, convins ca sapam bine unde sapam, ca lucrul gasit la capat e al vostru si va place mult cum e.
Si nu v-am zis pe grup si n-am marcat niciunde pe texte, dar pe unde n-am intervenit deloc, fiti siguri ca a fost si rost de invidie.
Mersi mult pentru joc.
Va astept volumele.Claudiu KomartinEram nerabdator sa-i vad pe tinerii poeti ai anilor ’20 gasindu-se si potrivindu-si chemarea si cautarile, iar ceea ce au reusit deja sa agrege la Bucuresti in numai sapte-opt luni Cenaclul si Laboratoarele Visceral rasplateste asteptarea.
Grupul e cel putin la fel de divers si de bogat in individualitati pe cat erau in prima parte a deceniului trecut „Zona noua” sibiana sau Cenaclul „Euridice” prin 2002-2003.
Prima generatie nascuta si crescuta in libertate in Romania ultimilor 70 si ceva de ani (nu ca provocarile ei socio-politice si identitare ar fi mai mici decat ale 60-istilor, 80-istilor sau 2000-istilor) a inceput sa rodeasca poetic, si sunt sigur ca o parte dintre acesti 13 poeti vor confirma pe deplin (odata ce vor incepe sa debuteze in volum) lucrurile entuziasmante preconizate de promotia anterioara a lui Mihok, Nitescu, Vasies, Fanfarov, Gavrilovici, Chilari si Pascale.Radu NitescuCand vine vorba de Cenaclul Visceral, imi vin in minte personaje de basm (mai degraba zmei decat feciori de imparat) care cresc intr-o luna cat altii in zece.
In ultimul an, au pus pe picioare un intreg spatiu cultural, una dintre cele mai reusite serii de evenimente din zona de poezie/ open mic de care se bucura Bucurestiul.
Cu atat mai laudabil cu cat nu-i impinge de la spate decat pasiunea – si prietenia.
Aici vedem unele dintre cele mai tari voci din poezia foarte tanara: ce-i apropie, ce-i deosebeste, si cine stie daca peste cativa ani o sa-i apropie sau o sa-i deosebeasca mai mult.