Vara | Alcaz

Cea de a treia viata a durat 25 de ani, traiti in occident, cu libertate, demnitate si realizari.Desi instalat in Franta, nu am trait viata pariziana, intrucat activitatea mea profesionala s-a desfasurat in Africa, dupa venirea familiei.– Trebuie sa recunosc ca te-ai descurcat.Africa pe care am cunoscut-o este cea de dincolo de Sahara – oceanul de nisip, cum i se spune –, unde am apreciat ospitalitatea, respectul traditiilor si al batranilor si dorinta tuturor de a trai epoca actuala, zisa moderna.– Sa nu exageram.Stiu mai bine, pentru ca tocmai asta am facut in cei peste 20 de ani petrecuti prin tarile Africii de vest.– Cu ce rezultate?Urmeaza, nu-ti face griji!
Nici occidentul nu a evoluat de azi pe maine.
Si astazi exista diferente in nivelul de dezvoltare al tarilor occidentale.– Si dupa Africa?Am trait – si traiesc – ultima parte a vietii, cea de a patra.
Ea a inceput chiar inainte de sfarsitul celei de a treia, dar total diferita.
Mi-am gasit, in sfarsit, linistea sufleteasca, dragostea si timpul.
Cu ele, am colindat lumea intreaga, cea de dincolo de Europa si Africa.
Si am botezat aceasta ultima viata „Toamna”, anotimpul culegerii roadelor.– Iarasi Vivaldi!Fragment:Africa m a cucerit din primul moment!
De cand am coborat din avion, la aeroportul din Vridi, Abidjan.Amestecul de aer umed cu sarea de mare m a invaluit de la primele trepte ale scarii.
M am oprit la jumatatea coborarii, ca sa ma impregnez de acest amestec necunoscut, care evoca in fundul constiintei mele un fel de „cunoscut deja” si de „ciupeste ma, visez”.
In spatele meu, colegii se oprisera si ei, nu ca sa admire acest continent inca salbatec, ci ca sa lupte impotriva dificultatilor de respiratie a aerului incarcat cu peste optzeci la suta de umiditate.– Doctore!, i am strigat doctorului Gheorghiu, invatati i pe prietenii nostri cum sa se adapteze acestui climat!– Trebuie sa ma ocup, mai intai, de mine!, a fost raspunsul.Dupa controlul vaccinului obligatoriu impotriva febrei galbene, ne am dus in sala de recuperare a bagajelor, unde se inghesuiau, se certau si se insultau grasanele „mamies” africane, grabite sa si recupereze baloturile enorme cu „wax” – panza din bumbac imprimat, pentru „pagnes” (rochii traditionale) – cumparate in Olanda.
Dupa recuperarea bagajelor, am iesit in hol, unde o armata de hamali, de soferi de taxi, de cersetori, de vanzatori ambulanti, cu tot felul de nimicuri, ne a inconjurat, incercand sa ne smulga valizele, portofelele sau macar ochelarii.
Eu ii avertizasem pe colaboratorii mei sa se protejeze singuri, fiindca politistii erau absenti, ocupati sa dirijeze o circulatie haotica.Din fericire, colegul Marinescu reusise sa si faca drum prin aceasta masa umana, cu ajutorul coatelor si, mai ales, a injuraturilor, ca sa ajunga la noi, sa ne salveze, aproape intacti.– Domnule Logan!, a strigat, luandu ma in brate, ati reusit!
Tovarasa a acceptat, pana la urma!– Ei, da!, i am raspuns.
Gratie ministrului.– Salut si bun venit!, s a adresat celorlalti.
Veniti, am un autobuz care va asteapta.Alaturi de autobuz, un barbat placut, de vreo patruzeci...