Pe plan tematic, analiza cotidianului si a anumitor sunete inaparente este, cred, nota distinctiva a poeziei lui Alessandro Mosce: nu un punct de plecare sau o simpla ocazie, ci principiul sau de baza, care se dezvolta atat la suprafata, cat si in profunzime.
Cu alte cuvinte, exactitatea emotionala si analiza psihologica care sustin pilonii au un vehicol expresiv privilegiat in construirea unei amanuntite partituri facute din detalii, care face din real o reprezentare cu atat mai clara cu cat este mai miscata si mai analitica.
Apoi, cu o lucida inteligenta a durerii si cu un pesimism a carui asprime respinge orice forma de complezenta, Mosce se opreste in sumbrele statii ale pelerinajului nostru existential.
(Giovanni Turra)
1
vizualizare in ultimele 24 ore
