'Poet si, totodata, logician, adica practicant (de marca) al unei mult prea dificile discipline, lui Sorin Vieru nu-i este strain nici exercitiul grafic: mana-i actioneaza in recreatia dintre doua ganduri laborioase, oarecum involuntar (sau 'somnambulic', ca acrobatul pe franghie), dar nu aleatoriu, nu 'haihui', ci, pare-se, in prelungirea lor, a gandurilor care dau sa scape, grafica suplinind, din timp in timp, lacuna gandului sau incalcirea sa.“
(Serban FOARTA) 'Cititorul va poposi in Ultima Thule, 'tinutul fabulos al Poeziei', dupa cum o defineste poetul, cu incredintarea ca a facut o calatorie initiatica si ca, dupa ultima fila a cartii, urmeaza iar prima ei pagina, deschisa imaterial in sinea lui sub forma de energie pura.“
(Ioan Es.
POP) 'In poemele lui Sorin Vieru e un frig interior vecin cu o glaciatiune, un frig 'bacovian' de-a dreptul.
Cand pana si 'gingasiile spuse alene“
ingheata, cand iubirea 'sudeaza metale reci', amintirile stau sub o 'zgura friguroasa', sub 'ghetari launtrici', iar tacerea e 'ca un altar de gheata', solutia e tot cea bacoviana...
(Ion MURESAN) Vita activa Sunt un uitat: hirsutul alchimist.
Ca sa preschimb in aur plumbul trist, Ce diavol ma atata, imi exhorta Sa retopesc aleanul in retorta Si-n foc sa dau, sa nu se stinga focul, Bruma de ani ramasa, tot norocul...?