„Debutul in poezie al Flaviei Dima nu este o surpriza decat pentru cei care nu i-au citit cronicile de film, in care o voce lirica se strecoara printre crapaturile criticii.
Hooked de la primele versuri, cititorii poemelor din Ulaanbatar intra pe nerasuflate intr-un univers fictional deopotriva poetic si cinematic, in care memoria monteaza si imaginatia proiecteaza.
Zecile de cadre pe secunda derulate in mintea mea de Toti copiii de la noi din clasa, a carei lectura lacoma mi-a lasat aftertaste-ul unei sesiuni savuroase de binge-watching, sunt perfect balansate de a doua parte a volumului, la fel de imersiva, dar cu poeme-snapshot in care non-locuri sunt resemantizate de prezenta in ele a omului iubit si in care imagini de o frumusete fotografica razbesc cu speranta prin tristete, nostalgie si prin distanta fata de celalalt, de sine, de un viitor imaginat ca prezent care nu mai vine.
Am citit volumul Flaviei asa cum imi place sa vad un film bun: de doua ori la rand-prima data singura, cu entuziasmul unei noi descoperiri personale, a doua oara impartasind cu cineva bucuria ei, doar ca acum citind din el cu voce tare, asa cum se citeste cel mai bine poezia, intr-o lectura ca o apa curgatoare.”Iris Nutu
2
vizualizari in ultimele 24 ore
