Paul Gabriel Sandu (n.
1986) a studiat filosofie la Universitatea din Bucuresti si a obtinut doctoratul in domeniu la Universitatea Albert-Ludwig din Freiburg cu o lucrare intitulata Koexistenz im Ineinander (Editura Mohr Siebeck, 2021).
In limba romana a publicat o serie de articole si studii filosofice si a semnat mai multe traduceri din germana si engleza ale unor lucrari din autori precum F.W.J.Schelling, J.Habermas, M.
Heidegger, E.
Stein, Th.
Adorno, N.
Chomsky.
In 2016 a debutat in poezie cu volumul Fuga din sala oglinzilor, aparut la Editura Brumar, iar in 2020 a publicat o carte pentru copii, Libelula de foc, aparuta la Curtea Veche.
In prezent este asistent universitar doctor al Facultatii de Filosofie din cadrul Universitatii Bucuresti.Schopenhauer spunea ca „daca viata noastra n-ar avea sfarsit si ar fi fara durere, poate ca nimanui nu i-ar veni in minte sa se intrebe de ce e facuta lumea asa cum e facuta”.
In raspar cu majoritatea formulelor poetice ale momentului, poezia lui Paul Gabriel Sandu ne propune o dantelarie lirica baroca, pe alocuri lapidara si contradictorie despre de ce e lumea facuta asa cum e facuta.
Volumul e ancorat intr-o tipologie rara de Gedankenlyrik cum nu s-a mai scris in limba romana, adusa in contemporan si universalizata.
Lectura poemelor are forta, ritm si devine pe alocuri ametitoare.
„Lumea dez-chipuita“ a acestor poeme ne poarta intr-o calatorie cu accente suprarealiste, in care nimic nu e ceea ce pare a fi.
Eleganta scrisului provine din sacadarea unor gesturi neterminate si a unor trairi in care unica miza este gasirea celuilalt.
In anatomia intima a acestei poezii, autorul foloseste formule diferite, pe care le dinamiteaza din interior, combinand elemente ale cotidianului cu teme abstracte problematizate cu mare virtuozitate inter-textuala de la indragostire la pierdere, blasfemie si geneza.
Nu am mai citit o poezie dedicata carnii „proaspat culeasa din crestet” care sa se asemene asa de tare cu tusele salbatice, tragice si sincopate din pictura expresionismului german, temperate pe alocuri de umor, rima, ironie si joc fantast.
O carte insolita care sper sa fie savurata la adevarata ei miza.
-- Miruna VladaNu stiu sa numesc situarea afectiva fundamentala a poemelor lui Paul Gabriel Sandu, dar aduc marturie pentru felul cum te invaluie, te fac sa tremuri, sa zbori si apoi te izbesc putin de pereti: adica, te confrunta cu propriile tale limite, dureroase si preaomenesti.
O vasta cultura filosofica si literara bine decantata, din care se intrupeaza o voce poetica singulara, soptind incantatii.
Iar tu, cititorule, cand vei termina acest volum, vei fi mai tanar decat erai inainte – si mai sensibil.
-- Cristian Iftode