Tripped | Norman Ohler

Berlin, 1945.
Dupa caderea celui de-al Treilea Reich, consumul de droguri – tinut mult timp sub control de strictele politici naziste privind drogurile – se raspandeste in tot orasul.
Dat fiind ca Berlinul este impartit in patru sectoare diferite, reglementarile privind drogurile sunt aplicate in functie de jurisdictia fiecarei puteri aliate, respectiv Uniunea Sovietica, Marea Britanie, Franta si SUA.
In zona americana, Arthur J.
Giuliani de la Federal Bureau of Narcotics este insarcinat sa invete despre legile naziste privind drogurile si sa aduca acasa orice s-ar putea dovedi „util” pentru Statele Unite.Cinci ani mai tarziu, dr.
Henry Beecher incepe sa lucreze cu guvernul SUA pentru desecretizarea cercetarilor care au stat la baza programului psihedelic al nazistilor.
Inceput ca o incercare de a gasi un „drog al adevarului” si de a face experimente care implicau controlul mintii, acest program a mers initial pe mescalina, dar s-a extins rapid, ajungand sa includa LSD-ul.Creat initial in scopuri medicale de compania farmaceutica elvetiana Sandoz, drogul a fost preluat de nazisti in cercetarile militare in domeniul controlului mintii, cercetari pe care, dupa razboi, SUA au dorit cu disperare sa le obtina.
Acest lucru a dus la aparitia MKUltra, notoriul program al CIA de spalare a creierului si de tortura psihologica din anii 1950 si 1960, si, in cele din urma, a modelat politicile SUA privind substantele psihedelice peste o jumatate de secol.Bazat pe cercetari amanuntite in arhive aflate pe ambele maluri ale Atlanticului, Tripped este o istorie postbelica salbatica si neconventionala, o continuare a bestsellerului Blitzed al lui Norman Ohler.
Dezvaluind relatia stransa si legaturile ascunse dintre nazisti si inceputul erei drogurilor in America, Ohler dezvaluie modul in care aceasta istorie secreta a impiedicat cercetarea potentialului terapeutic al medicamentelor psihedelice decenii la rand si, in cele din urma, a devenit parte din temelia razboiului american impotriva drogurilor.Norman Ohler:Pe 11 martie 1963, Albert Hofmann ii scria lui Aldous Huxley: „In societatea noastra occidentala lipseste acel tabu care reglementeaza folosirea substantelor psihedelice in culturile primitive.
Este greu sa inlocuiesti acest tabu prin indicatii guvernamentale, de aceea este de importanta majora sa se stie ce tip de persoane sau organizatii se ocupa de folosirea si dis­tribuirea drogurilor psihedelice.”Trebuie creata o noua abordare a substantelor care ne influenteaza constiinta si care la baza nu sunt un pericol, ci o sansa.
Trebuie sa apara un discurs despre legalizarea medicamentelor psihedelice si incurajarea cercetarii.
Interzicerea moleculelor care ne amplifica perceptia pare anacronica, un fel de zid biochimic construit de guvern in mintile oamenilor: pana aici, mai departe nu.
Este un deserviciu pe care si-l fac singure mai ales tarile occidentale democratice, ale caror forta de atractie si bunastare se bazeaza pe libertatea individuala.La fel ca Arthur Giuliani, care umbla in Berlinul postbelic intr-o lume a ruinelor si care voia sa faca ordine pentru ca viata sa merite traita, noi ne aflam dupa „razboiul impotriva drogurilor” aparut ulterior in fata unei gramezi uriase de cioburi.
Dar, spre deosebire de narcotics control officer, de seful lui, Anslinger, de presedintele Nixon si, pe urma...