E ceva fierbere poetica in Iasi, in ultima vreme.
Tineri foarte buni care-si scot prima carte.
Peste munti, e adevarat.
In seria asta apare transcender, cartea lui Bogdan Petcu.
O astept de cativa ani.
Parea gata, cu ceva vreme in urma, dar Bogdan a avut timp sa faca niste recalibrari.
Volumul lui e ca Mjolnir, ciocanul lui Thor.
Te zapaceste, daca te astepti la vreun anestezic poetic, un text pe care-l stii deja si te linisteste.
transcender te provoaca.
Te face sa-i citesti paginile pana la capat.
As vrea sa dau un citat aici, cum se obisnuieste, dar toata cartea merita citata.
Hai sa incerc unul, aproape la intamplare: „Tac./ Merg prin viata.
Tac./ Ma gandesc la chestii si sa nu crezi ca /asta ma face o fiinta profunda.// Intrerupe-ma!
Ca iubesc cezura,/ de-asta multe pleaca din mine si nu se intoarce/ nimic.
Nu ma pot apara, nu ma poti apara./ As vrea sa ploua si sa adorm." (Radu Andriescu)