Timpul terciului | Dan Dumitrescu

„Stateam toti trei afara la o masa schioapa.
Chelnerul infundase niste cartoane sub piciorul mai scurt, dar masa tot se balanganea.
Se clatina, varsa berea din pahare si Mamulos injura de fiecare data.
Hristu adusese o carte.
O aruncase pe un colt printre halbe goale.
Oamenii ieseau din biserica de peste drum si treceau pe trotuarul de langa noi.
Un caine intaratat de mirosul micilor dadea tarcoale.
Doua babe pocaite sporovaiau vesele in pasul moale al plimbarii.
Sub soarele tarziu de toamna cateva vrabii se alergau prin praful caldaramului.— ...eee, am mai facut si io pacate si cu mana si cu ochii si cu urechile...M-am intors, vrabiile puteau sa mai astepte.— Ati auzit babele-alea?— Care babe? s-au scumpit tigarile, mormai Mamulos si turti chistocul in scrumiera.— N-a auzit nimeni?— Pe cine intereseaza ce vorbesc babele? De ce m-ar interesa ce vorbesc doua babe?”