Profesor la Scoala de Arta Dramatica a prietenului sau Charles Dullin in 1942-1943, Sartre extrage din teatrul clasic grec si din Estetica lui Hegel propria conceptie despre un teatru auster, moral, mitic, aducand cu un ritual.
Propune, asadar, un teatru ce transpune intr-o ambianta mitica marile probleme ale epocii contemporane, care vizeaza culpabilitatea individuala sau colectiva si la care ne ingaduie sa reflectam, in timp ce imprejurari deosebite si situatii critice forteaza personajele la o alegere vitala, adesea in spatii claustrale – inchisori, camere inchise, orase asediate, infern.
Acestui continut moral, dar nu si moralizator, i se potrivesc o actiune scurta si violenta, o montare austera, o exprimare limpede, tensionata, sobra, pastrand ceva din pompa antica si transformand reprezentatia intr-o adevarata ceremonie.
3
vizualizari in ultimele 24 ore
