Tasmania | Paolo Giordano

Tasmania este un roman despre viitor.
Viitorul de care ne temem si pe care ni-l dorim, pe care nu-l vom avea, pe care il putem schimba sau pe care-l construim.
Teama si surpriza de a pierde controlul sunt sentimente ale timpului nostru, iar vocea calda a lui Paolo Giordano stie sa le descrie.
Pentru ca fiecare isi cauta propria Tasmanie: un loc unde, pur si simplu, e posibil sa fii salvat.
Protagonistul acestui roman este un tanar atent si plin de viata, care a crezut ca stiinta ii va oferi toate raspunsurile, dar care se trezeste pus in fata unui zid de intrebari insondabile.
Preluand stafeta de la marii scriitori ai secolului XX italian, Paolo Giordano strabate cele mai interesante teritorii ale romanului european din acesti ani, pentru a ajunge intr-un loc al sau, unde poate analiza in voie criza care constituie miezul acestei carti – atat a unui cuplu, cat si a planetei noastre.„Tasmania este o carte frumoasa si importanta, poate romanul definitiv despre ceea ce ni se intampla si nu ne putem explica.“ Corriere de lla Sera„Tasmania vorbeste despre noi, despre crizele noastre care se impletesc cu cea mai devastatoare dintre ele, dezastrul climatic, in timp ce nimanui dintre cei care pot schimba ceva nu pare sa-i pese cu adevarat.
Ce bine e cand putem citi un roman cufundat in timpul sau: prezent, trecut si poate chiar viitor.“ Vanity Fair„Tasmania este o carte feroce si in acelasi timp emotionanta.
Cartea unui scriitor matur, care poarta urmele a ceea ce i s-a intamplat si ni se intampla in egala masura.
Trupul sau devine un seismograf care inregistreaza toate semnele catastrofelor prin care trece: pandemia, criza climatica, seceta si, in general, criza prezentei noastre pe planeta.“ La Stampa„Tasmania nu e doar un roman in sensul clasic, pentru ca este prea modern.
Giordano foloseste romanul, adica ceea ce a invatat din ideea de roman, ca pe o cheie de acces, dar Tasmania este o carte care cuprinde in sine si alte forme: jurnalismul, reportajul, eseul, autofictiunea, reflectia asupra unei epoci.“ Il Foglio