„Fericirea inseamna sa iti dai dintr-odata seama, intr-un mod care s-ar putea numi supranatural, ca lumea e acolo si ca tu esti in lume, ca existi, ca exist.
In prezent, totul parea sa dovedeasca inexistenta lucrurilor si propria mea inexistenta.
Mi-era frica sa nu dispar.
Ascultand si uitandu-ma atent prin camera sau pe fereastra, mi se parea ca mici seisme imperceptibile, dar destul de numeroase, dadusera lumii o mare fragilitate.“Comparat adesea cu Strainul de Albert Camus sau cu Greata de Jean-Paul Sartre, Singuraticul, publicat in 1973, este unicul roman scris de Eugene Ionesco.
Volumul de fata reprezinta nu o extensie a gandirii pesimiste sau nihiliste, ci o radiografie plina de compasiune a singuratatii umane.Un mic-burghez de varsta mijlocie – un functionar singuratic si plictisit –, al carui nume nu-l cunoastem, mosteneste o suma enorma de bani dupa moartea unchiului sau din America.
Isi da demisia de la locul de munca, unde lucra de cincisprezece ani, si se muta intr-un apartament mult mai mare, in care, printre altele, isi petrece timpul gandindu-se la moarte.Are o scurta aventura cu chelnerita de la restaurantul unde mananca regulat, dar nici asta nu-i domoleste anxietatea.
Cand izbucnesc violente in apropierea casei lui, se alatura revolutionarilor din strada si vede aceasta demonstratie ca pe o ilustrare a propriei catastrofe interioare, caci norocul neasteptat nu a dus decat la singuratate, disperare si nebunie.
1
vizualizare in ultimele 24 ore
