Dumnezeu pe toate le-a facut „bune foarte” (Facerea 1, 31).
Pe toate le-a facut gingase, frumoase, in armonie.
Chiar si fiarele cele mai infricosatoare la aratare, la inceput, erau si ele blande si smerite.
Omul, „nepricepand”, a antrenat insa, in caderea sa si creatia, iar de atunci „toata faptura impreuna suspina si impreuna are dureri pana acum” (Epistola catre Romani 8, 22).
Conflict in loc de armonie si salbaticie in loc de gingasie, frica si durere in loc de bucurie.
Slava lui Dumnezeu insa, ca nu ne-a lasat intr-o astfel de lume, ci trimitand pe Fiul Sau, ne-a deschis prin Cruce, calea catre rascumparare.
Si, pentru toti cei care-i vor urma lui Hristos, rascumpararea lucreaza nu doar asupra oamenilor, ci si asupra intregii creatii.
Pilda vietii Sfantului Gherasim si a „ucenicului” sau, leul Iordan, scrisa cu un frumos talent de povestitor in editia de fata, este revelatorie in acest sens.
Pentru ca omul nu sfinteste doar locul, daca vietuieste intru Hristos, ci si „toata faptura” creata de Dumnezeu.
1
vizualizare in ultimele 24 ore
