Regele Solomon | Romain Gary

Ca sofer de taxi, Jean intalneste zilnic zeci de oameni ciudati.
Totusi, nimeni nu-l intrece pe Solomon Rubinstein, „regele pantalonilor”, care a facut avere din pret-a-porter si isi ocupa timpul sarind in ajutorul celor care traiesc in mizerie sau care sufera de singuratate.
Omenirea asteapta de prea multa vreme sa fie consolata si are nevoie urgenta de un Mesia.
Cu modestie, domnul Solomon isi asuma, chiar daca temporar, rolul de Mantuitor, luandu-si si un tanar discipol, pe Jean, un adevarat „autodidact al angoasei”.
Cei doi se straduiesc sa compenseze nedreptatile vietii si sa le dea deznadajduitilor care suna la centrul de apel nonstop, organizat chiar in apartamentul regelui pantalonilor, sentimentul linistitor ca cineva vegheaza mereu asupra lor si este intotdeauna acolo sa le intinda o mana de ajutor.
Insa nimeni nu are mai mare nevoie de ajutor decat domnisoara Cora Lamenaire, o celebra interpreta din timpul ocupatiei germane, femeia pe care Solomon Rubinstein o iubeste cu pasiune de jumatate de secol.
Publicat in 1979, sub pseudonimul Emile Ajar, romanul Regele Solomon este considerat de multi, datorita ironiei deconcertante si paradoxurilor irezistibile, capodopera lui Romain Gary, dublu castigator al Premiului Goncourt, in 1956 si 1975.Romain GARY (pseudonimul lui Roman Kacew) s-a nascut in 1914 la Vilnius, in Lituania.
La paisprezece ani, s-a mutat impreuna cu mama sa, actrita rusa de origine evreiasca, la Nisa, convertindu-se la catolicism.
Dupa incheierea studiilor de drept, s-a inrolat in Fortele Aeriene Franceze si, in 1940, l-a cunoscut pe generalul de Gaulle.
La sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, a scris primul roman, Educatie europeana, si si-a inceput cariera diplomatica.
In 1956, romanul Radacinile cerului a fost distins cu Premiul Goncourt.
Ca diplomat, a trait in Sofia, La Paz, New York si Los Angeles, unde a cunoscut-o pe actrita Jean Seberg, cu care s-a casatorit in 1962.
A avut o dubla cariera literara de succes sub pseudonimul Emile Ajar, primind pentru a doua oara Premiul Goncourt in 1975, pentru romanul Ai toata viata inainte.
Multe dintre cartile sale au fost adaptate pentru marele ecran, precum Clar de femeie (1979), in regia lui Costa-Gavras, cu Yves Montand si Romy Schneider in rolurile principale, sau Ai toata viata inainte (1977), distins cu Premiul Oscar pentru cel mai bun film strain, cu Simone Signoret in rolul principal.
S-a sinucis in 1980, la Paris.