Pe 3 iunie 2016, Muhammad Ali, “cel mai bun, cel mai rapid, cel mai chipes pugilist din cati au existat vreodata“ (Salman Rushdie), inceta din viata la varsta de 74 de ani.
Cel care a incantat o lume intreaga cu maiestria, determinarea si talentul sau incontestabil, dar mai ales cu refuzul de a se alinia vremurilor sacrificandu-si astfel titlul si cariera;
cel care a inspirat o generatie intreaga sa-i urmeze exemplul si sa se opuna unui razboi absurd - va ramane intotdeauna alaturi de noi, poate si gratie cartii lui David Remnick, “o capodopera a portretisticii si reportajului” (Salman Rushdie).
Pe 25 februarie 1964, la sfarsitul rundei a sasea, un Sonny Liston invins se retragea in coltul lui si ramanea acolo.
Abandonase.
Decenii mai tarziu, Ali va urmari zambind filmarea in care dansa in ring si striga: „Sunt regele lumii!
Sunt regele lumii!” In ziua urmatoare, Clay avea sa anunte nu doar ca e noul campion mondial la categoria grea, ci si faptul ca e membru al Nation of Islam.
In cateva saptamani avea sa primeasca un nou nume si in cativa ani, pustiul rapid si amuzant din Louisville avea sa se transforme intr-una dintre cele mai captivante si puternice figuri ale Americii acelei perioade.Dar care a fost drumul lui pana sa ajunga acolo? Ce obstacole i-au stat in cale? Aceasta este intrebarea la care raspunde cu maiestrie David Remnick, castigator al Premiului Pulitzer.
Lumea boxului din acea perioada, cu personajele ei aparte – luptatori, manageri, jurnalisti, mafioti ce conduceau jocul ‒ este portretizata cu multa acuratete, dar si cu reala emotie si compasiune pentru gladiatorii nevoiti sa lupte cu pumnii pentru o viata mai buna.
Floyd Patterson, Sonny Liston, Cus D’Amato, Frank Carbo, Jimmy Cannon, Malcom X sunt doar cateva dintre personajele care completeaza imaginea Americii anilor ’50-’60.
Iar peste toti acestia domneste fermecatorul rege: Muhammad Ali.