Operand constant cu un limbaj poetic de un rafinament aparte, dar schimbandu-si intermitent „mastile”, Aureliu Busuioc isi orchestreaza notatiile lirice – inspirate stilistic din predilectiile-i artistice (impresionismul muzical si cel pictural), din clasicismul literar antic (amintiri din „era declinarilor latine”), din Villon (si din toti rebelii poeziei), din Minulescu si alti simbolisti, din ironia si detasarea postmodernista – in cateva registre preferate, surprinse si in acest volum antologic: solemn si patetic, meditativ si melancolic, ludic si ironic, malitios si satiric.
1
vizualizare in ultimele 24 ore
