Stefan Octavian Iosif (1875-1913) a fost poet si traducator, membru fondator al Societatii Scriitorilor Romani.
Volume precum Patriarhale (1901), Romante din Heine (1901), Poezii (1902), Din zile mari (1905), Credinte (1905) i-au adus reputatia de poet in epoca.
S-a remarcat insa si ca traducator de poezie franceza, germana si maghiara.
'Daca poemele epice (Din zile mari) ori patriotice (La arme), ca si proza (...) si publicistica —
schite, note, amintiri (Caragiale pe scena Ateneului Roman!) etc.
—
sunt astazi fara interes literar, poezia si traducerile fac din St.O.
Iosif un personaj inconturnabil in orice istorie literara.
(...) Originalitatea poeziei lui Iosif consta intr-un lirism al naturii nu fara note sociale.
Poetul este un melancolic care se lasa cu placere convins ca viata trebuie traita.
Traducerile sunt exceptionale.
Nimeni inainte de Ion Pillat n-a tradus mai mult si mai divers.
Iosif stia bine nemteste si ungureste (a tradus din Petöfi), invatase, dupa propria marturisire, englezeste ca sa-l traduca pe Shakespeare, si se descurca, ajutat de Anghel, in franceza.&'NICOLAE MANOLESCU