Poezia lui Octavian Mihalcea cauta permanent sa esentializeze si sa evite discursivitatea.
Nu avem de a face cu versuri ample, luxuriante, pletorice, ci cu exact opusul lor.
Poetul comprima aproape inuman, vrand cumva sa invinga barierele limbajului si sa descopere o expresivitate noua, socanta, care da de gandit.
Astfel, efectele obtinute sunt cu totul surprinzatoare si ne lasa, pur si simplu, dezarmati.
Octavian Mihalcea e criptic si ermetic, iar pentru a deschide cufarul liricii sale ai nevoie de un speraclu de cea mai buna calitate.
Apreciez aceasta atitudine poetica primejdioasa, fiindca alege drumuri putin umblate, unde fiecare pas ...
te costa.
(Dan Stanca)
1
vizualizare in ultimele 24 ore
