In literatura, nu suprafata conteaza, nu distanta dintre prima si ultima pagina a unei carti, ci adancimea textului.
Iar Iolanda Malamen stie prea bine acest lucru nu doar fiindca este o excelenta poeta, ci intrucat proza pe care a publicat-o pana acum e una cu adancime.
Si aici, in Pasarea latratoare, miza scriitoarei e pusa tot pe arta de a face ca o poveste – a tradarii, a delatiunii, a lasitatilor, a fricii – sa aiba puterea sa-si tina cititorul sub presiunea catorva personaje si a relatiilor dintre ele.
Pentru asta apeleaza la un mixaj intre jurnal, epistole, amintiri, secvente de poem, care, dozat inteligent, face ca romanul, desi restrans ca suprafata, sa aiba o puternica si surprinzatoare atmosfera.Robert Serban