”Cel putin o data pe deceniu apare cate o carte (de regula de teorie literara) care ne anunta ca poezia a murit.
Constantin Buduleci ne demonstreaza empiric, cu ardeleneasca temeinicie, contrariul: poezia e la fel de vie ca intotdeauna – si inca mai are forta de a contrage in sine destinul unei intregi comunitati.
Se poate rezuma in poezie, asa cum o face remarcabil Buduleci, destinul unui intreg oras, de la fondare pana azi.
Cu toate revolutiile & razboaiele majore prin care a trecut.
Cu puzderie de detalii & anluminuri, ca-n covoarele Cisnadiei pe care o descrie indragostit.
(Indragostit deopotriva de oras – dar si de poezie.) Monografie lirica a unei comunitati, cartea lui Constantin Buduleci e asadar si un manifest despre forta vitala a poeziei.
Si merita salutat ca atare cu toata caldura.”Radu Vancu