Prozele scurte ale lui Radu Stefanescu sunt de obicei „povesti de cuplu” care graviteaza in jurul unui sambure epic firav, dar capricios si imprevizibil.
Aici cotidianul isi lasa intrevazut mereu pe neasteptate aversul miraculos, atmosfera e plina de stranietate, personajele „in carne si oase” se fantomatizeaza brusc sau se transforma in mecanisme, filmul realului se dizolva in absurd sau oniric.
Pastrand proportiile, autorul e un fel de Urmuz devenit liric, caruia nu i se pot contesta ingeniozitatea si imaginatia.Octavian Soviany
1
vizualizare in ultimele 24 ore
