O piesa atipica!La inceputul lecturii pare usoara, simpla, uneori previzibila, usor de urmarit, fapt intalnit mai rar in peisajul scriiturii dramatice actuale.Pare.
Si totusi nu.
Nu, pentru ca am citit-o dintr-o suflare.
Exista un anume subtext in firescul faptelor care se succed treptat in dezvaluirea vremii noastre de azi pe care o cunoastem bine, dar pe care o traim rau… si cu care ne-am obisnuit.Ion nu se poate obisnui.
Ion e personajul principal, eroul piesei, cum se spune in teatru, dar nu eroul care cere statuie.
El vrea doar normalitatea intr-o lume care nu mai e de mult normala;
vrea cu obstinatie, cu argumente, nu-si pierde rabdarea, nici umorul si nici credinta.
Vrea oare ceva ce nu se mai poate?Exista un fior patetic in finalul piesei care ne-ar putea face sa ne amintim ca binele nu este doar un cuvant pe care il arunci cand si daca mai spui „buna ziua”.
Binele e un concept.„Nea Ion" este o piesa despre Bine.Sanda Manu
1
vizualizare in ultimele 24 ore
