Preponderenta textelor poetice ale lui Eugen D.
Popin sunt zguduiri atenuate de blandete, sunt vibratii ale memoriei afective.
Ele constituie baza acestei carti, baza nararii poetice si fundamentul ei;
si aceasta, mai ales prin simplitate, o simplitate de multi ravnita.
O carte al carei laconism, inviorat de gingasia graiului, ne impartaseste tacuta si gratitudinea evidenta a poetului fata de acest grai, tot mai ignorat in substanta lui prin superficializare continua, ca principiu „modern”, insa si prin exoduri tragice.
Asta e si victoria lui.
(Andrei Zanca)
1
vizualizare in ultimele 24 ore
