Metafizica | Aristotel

Ca interpretare, traducerea este mai mult, sau daca nu altceva, decat trecere dintr‑o cultura in alta a unei creatii in limba.
Un spatiu cultural este despartit de altul nu numai prin limba, ci si prin mentalitate, prin traditie, temporal.
De aceea cat de fidela poate fi o traducere este (aproape) o pseudo‑problema.
De altminteri, nici rostul ei nu este acela de a „dubla”, fie si atat cat replica dubleaza.Fiind atatea deosebiri intre o parte si alta, fidelitatea nu numai ca este imposibila, dar daca, totusi, nimic nu s‑ar opune, textul de referinta ar pierde, prin saracire, de indata ce pentru a‑l intelege am avea nevoie de o aperceptie revoluta.
Cine crede ca un antic, un medieval, ar putea sa fie cititi asa cum erau in epoca, parafrazand o vorba a lui Platon, ar gresi nu numai fata de aceia dar si fata de sufletul sau.Traducerea a urmat textul editiei Bekker: Aristotelis opera ex recensione Immanuelis Bekker edidit Academia Regia Borussica (II, 1831) la care s‑a adaugat paginatia standard.
Au mai fost consultate editiile: W.D.
Ross, Aristotle’s Metaphysics, 2 vol., Oxford;
W.
Jaeger, Aristotelis Metaphysica recognovit brevique adnotatione instruxit, Oxonii e Typographeo Clarendoniana (1985);
G.
Reale, Aristotele.
Metafisica, saggio introduttivo, testo greco con traduzione a fronte e commentario, I‑III, Milano, 1995 (edizione maggiore);
si edizione minore, 1992;
(J.
Tricot, Aristote.
La Metaphysique, I, II, Paris, J.
Vrin, 1948).
De asemenea editia romaneasca din 1965, in traducerea eminentului clasicist Stefan Bezdechi, folosita de atatea generatii si care ramane ca reper in cultura noastra filosofica.