Cum a fost omul Eminescu? Cine, daca nu contemporanii lui, ar putea raspunde la aceasta intrebare? Unii l-au cunoscut pur si simplu, altii i-au fost prieteni nedespartiti.
Cu totii ne spun cate o poveste, iar povestile lor adunate laolalta spun, intreaga, povestea vietii lui.
La capatul ei, dincolo de cliseele cu care ne-am obisnuit, apare un om care stia ca nimeni altul, in anii tineretii, sa se bucure de viata, dar care, ca nimeni altul, a indurat apoi calvarul ei.
De aceea Eminescu face parte dintre cei putini care, iesind din conditia obisnuita a umanului, au facut-o pe aceasta vizibila pentru toti ceilalti.
Cei mai multi dintre contemporani au inteles asta abia dupa ce plinul sau de fiinta a fost pus in lumina odata cu disparitia lui.
Faptul de a-l fi vazut pe Eminescu a insemnat dintr-odata foarte mult.
Asa cum va putea sa insemne, dupa lectura acestei carti, si pentru cititorul de azi.
Incheind-o, el isi va putea spune: „Si eu l-am vazut pe Eminescu!“
1
vizualizare in ultimele 24 ore
