Poeziile din „Magnolia" sunt orchestrate ca un recviem pentru un vis: sperantaunui copil interior ca iubirea si puritatea mai pot salva ceva dintr-o lume distructiva si alienanta.
Vocea din ele, Insa, nu are nici anxietatea de a trece drept romantic-sentimentala, nici naivitatea de a se rataci in scheme nostalgice fantasmatice.
Privirea spre trecut cauta solutii la un prezent si la un viitor incert.
Speranta se naste si moare in aceeasi cenusa a luciditatii (auto)ironice.
Din aceasta' tensiune intre „o inima pastratoare de cadre si filme" si deconstructia unui hipster constient de articulatille artificiale ale campurilor sociale rezulta o constructie lirica neregulata.
Aruncat parca in afara propriei vieti, poetul proceseaza realitatea in constitutia ei compozita, din care se desprind plaje caniculare de amintiri formative, nopti dense de condensare a afecte blocate circuite, cantece aleinocentei si perversiunii, ceruri de vara ce nu se mai vad de betoane, existenta precara si extaz elitist.
Solutia formala pe care o gaseste Luca stefan Ouatu la acest camp de con-tradictii este cea a compromisului intre individual si social, pe care o gaseste in expresivitatea culturala a poeticii hip-hop, a carei functie simbolica este sublimarea personalului In a disonantei identitareIn armonie ritmica.
-- EMANUEL LUPASCUStrazile ascund povesti in flecare colt,In fiecare umbra aruncata de cladiri sau in zambetul grabit al trecatorilor.
Magnolia le dezvaluie, le da voce si lumina.
ingheata momente si versuri care ne fac sa pulsam.
Un dans intre tot si nimic pe ceruri peachy.
O calatorie prin zilele si noptile scriitorului, In care orasul devine o simfonie de emotii, de la zumzetul strazilor pana la soaptele inimii.
Totul cu suflet over-exposed.
-- ANDREI FURNEA