Locul ideal | Nicoleta Popa

Nicoleta Popa (n.
1977, Braila) a absolvit Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei a Universitatii „Babes-Bolyai”, Cluj-Napoca, specializarea Pedagogie – Limba si literatura romana si Studii universitare de masterat, „Istoria imaginilor – Istoria ideilor”, in cadrul Facultatii de Litere a Universitatii „Babes-Bolyai”, Cluj-Napoca.
In 2020, a obtinut titlul de doctor in filologie, la Facultatea de Litere a Universitatii „Babes-Bolyai”, Cluj-Napoca.
A publicat recenzii, studii si eseuri in Ekphrasis, Transylvanian Review, Steaua, Caietele Echinox, Perspective si in volume colective: Hieroglife si animale.
Descifrari cantemiriene (coord.
Ovidiu Pecican), Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2012, Lecturi specifice.
Suporturi si hermeneutici (coord.
Alina Pamfil si Monica Onojescu), Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2017, Multiculturalism through the Lenses of Literary Discourse, Arhipelag XXI Press, Targu Mures, 2019.In prezent, este profesoara de limba si literatura romana in Cluj-Napoca.”Ce este captivant in aceasta carte este felul implicat analitic prin care autoarea asuma chiar un fel de demers cosmogonic, de recreare a lumii intr-un sens benefic si sacru.
Ideile sintetizate ale altor cercetatori, aplicate pe opera celor doi autori francezi, sunt ca niste impulsuri neuronale menite sa catalizeze o vasta fresca macar simbolic cosmogonica, de reintregire a utopiei, paradisului, spatiului ideal.
In subsidiar, tot simbolic, se gaseste o incercare de exorcizare a destramarii, dezintegrarii si catabazei pe care societatea contemporana le concretizeaza in varii contexte.
J.M.G.
Le Clezio si Michel Tournier ravnesc, prin scrisul lor, dupa cum demonstreaza autoarea, sa fie nu doar prozatori, ci si niste terapeuti subtili ai lumii din a doua jumatate a secolului XX.”Ruxandra Cesereanu”Poate ca una dintre cele mai frumoase idei ale autoarei este cea conform careia, pentru un scriitor, spatiul ideal este cel pe care-l creeaza prin scris.
Scrisul, paginile sunt locul tuturor locurilor – candva concrete, devenite imaginare;
locul identitatii, al nostalgiei si al proiectiei, al suprapunerii timpurilor, al intersectarilor de toate felurile.
Cartea e insula, unde se aduna tot ce trebuie salvat.
O insula plutitoare.
„Locus Solus”, ca sa folosesc titlul celebrului roman din 1914 al lui Raymond Roussel.”Simona Popescu