Leul Rosu | Maria Szepes

Ridicand probleme umane eterne si oferind solutiile acestora, „Leul Rosu” continua sa-si urmeze calea desemnata de propria sa soarta, pentru a transmite mereu actualul sau mesaj cititorilor care cugeta si cauta sprijin spiritual.Actiunea palpitanta a „Leul Rosu” se deruleaza pe parcursul a patru secole, continand cheia celor mai adanci taine ale istoriei alchimiei si filozofiei orientale pentru acei cautatori care, citind cartea de mai multe ori, reusesc sa-si dea seama cat de numeroase si mereu noi sunt straturile psiho-arheologice implicate ce isi pastreaza mereu prospetimea.
Ridicand probleme umane eterne si oferind solutiile acestora, „Leul Rosu” continua sa-si urmeze calea desemnata de propria sa soarta, pentru a transmite mereu actualul sau mesaj cititorilor care cugeta si cauta sprijin spiritual in aceasta era nelinistita.Fragment din carteCuvintele au un defect esential si anume ca fiecare le intelege in alt fel.
Inainte de toate trebuie sa le aducem la un numitor comun ca pe niste ceasuri diferite.
Sub amintire eu inteleg amintirea unor vieti anterioare.
Dumneata stii si crezi ca reincarnarea este o realitate, ai cunostinte si intuitii propii in legatura cu aceasta.
Eu am amintiri.
Dumneata simti ca noi doi nu ne-am intalnit azi pentru prima oara, eu insa o stiu.
Dumneata, urmand o porunca launtrica, te-ai retras aici, in Arca lui Noe, pentru a-ti termina lucrarea de care viitorul are nevoie, eu insa stiu ca aceasta porunca launtrica este o insarcinare venita de acolo unde revolutionarii spiritului pregatesc noul Eon, cu ajutorul conjuratilor spiritului reinnoit.
Dumneata, fara sa o stii, faci parte din aceasta conjuratie in aceasta viata terestra, dar te asigur ca odata ai acceptat in mod constient aceasta sarcina.
Am afirmat din cap involuntar, desi aceasta „claritate” mai mult imi lua vederea decat ma facea sa vad.
Eram stapanit de o stranie stare de elevare tot timpul cat Adam Cadmon s-a aflat in casa mea.
In prezenta lui nu reuseam sa discut in contradictoriu, nici sa analizez o idee sau sa ma impotrivesc.
Timp de secunde mi se nazarea ca sunt, poate, victima unei stranii metode de sugestionare, caci fiecare cuvant rostit de el cadea in mine cu multa putere de convingere, nimicind pana si germenii indoielilor in ciuda unor fapte pe care le-as fi putut contrazice cu argumente.
Totusi eu insumi facusem destule experiente de hipnoza si sugestie pentru a sti ca ma aflam in fata unui fenomen cu totul diferit.
De la el nu pornea nici o intentie de reacordare a gandurilor mele, nici un curent dominator.
El nu era altceva decat el insusi, purtand o imensa incarcatura de cunoastere, de forte spirituale aflate sub stapanire si de capacitati, care confereau manifestarilor sale o certitudine grava, penetranta, total diferita de incertitudinea sovaitoare omeneasca.