Timpul ca „orizont posibil al oricarei intelegeri a fiintei“ nu e doar timpul pe care il cunoastem din activitatile curente si pe care il masuram, il pierdem sau, uneori, il castigam.
Este, de asta data, mult mai mult, este „termenul secund“ prin care ajungem la intelegerea lui „a fi“.
Lucrarea de fata descrie parcursul ulterior al lui Heidegger dupa publicarea, in 1927, a lucrarii Fiinta si timp.
Ea infatiseaza o experienta a gandirii din care nu lipsesc peripetiile.Cand, in momente de pesimism, sunt inclinat sa cred ca „nimic nu s-a schimbat“ prin locurile noastre, lectura thrillerului heideggerian al lui Catalin Cioaba imi este suficienta ca sa-mi recastig increderea in timpul pe care il traim.
(GABRIEL LIICEANU)
3
vizualizari in ultimele 24 ore
