Gustul pentru infinit | Teodor Onea

Cartea spune povestea unei ucenicii contemporane, intre un tanar in varsta 24 de ani si un academician in varsta de 89 de ani.
In decursul a doi ani, tanarului ii este insuflat gustul pentru infinitul pe care il reprezinta viata.Un tanar nu e niciodata o pagina alba.
Trebuie doar sa descoperim ce este scris pe matale, ii spune la un moment dat profesorul Mircea Malita lui Teodor Onea, intr-unul dintre multele lor „Dialoguri”, avute in timpul celor doi ani in care se petrec minunatele intamplari, povestite in cartea de fata.Cartea este o intrepatrundere de jurnal, memorii, impresii personale, marturii oficiale, intimitate academica si pace domestica, realitate frusta si diafana lume a ideilor inalte.
Ea este, deopotriva, povestea devenirii si transformarii unui „invatacel”, dar si „cantecul de lebada” al unei uriase personalitati, care a marcat cu prezenta sa – de multe ori nestiut si necunoscut – evolutia tarii, dar si destinul si multora dintre noi.Teodor a fost, timp de doi ani, „ultimul secretar” al profesorului Mircea Malita si, chiar daca unora comparatia li se poate parea putin fortata, nu a fost cu nimic mai prejos in indeplinirea acestei dificile si delicate poveri, decat au fost un Vladimir Bulgakov, pentru Tolstoi, sau un Johann Peter Eckermann, pentru Goethe.
Fiecare om se naste pe lume odata cu menirea sa, spunea profesorul Malita.
Convingerea mea este ca, pentru Teodor, menirea lui a fost sa poata absorbi ca un burete si acum sa ni le impartaseasca si noua, ideile, gandurile si trairile din crepusculul vietii unuia dintre marii intelectuali romani.
Si, fie si numai pentru aceasta, trebuie sa ii multumim si sa ii iertam eventualele stangacii, inerente acestui demers.