Ferma | Tom Rob Smith

Primul roman al lui Tom Rob Smith, „Copilul 44“, l-a transformat peste noapte pe autorul sau intr-o celebritate: cartea a fost tradusa in peste 20 de tari, a fost nominalizata pentru Booker Prize si a castigat in 2009 premiul Waverton Good Read.
E primul volum al unei trilogii, urmat de „Raportul secret“ si „Agentul 6“, acesta din urma in curs de aparitie la editura Univers.In „Ferma“, tanarul Daniel primeste pe neasteptate o vizita de la mama sa, Tilde, care ii spune, cu o forta de convingere si o coerenta tulburatoare, o istorie intunecata a regiunii rurale din Suedia in care se retrasese de cateva luni impreuna cu sotul ei.
In povestea aceasta se amesteca abuzul sexual, conspiratia si crima, iar Daniel este avertizat ca, daca refuza s-o creada, propria lui mama n-o sa-l mai considere fiul ei.
Pe de alta parte, un telefon primit de la tatal lui il informeaza pe Daniel ca Tilde a suferit o cadere nervoasa si povestea ei e rodul unei imaginatii paranoide.
Care este adevarul? Tanarul va trebui sa calatoreasca pana la ferma in cautarea unor raspunsuri de care acum depinde chiar viata mamei sale."Ferma face foarte neclare distinctiile intre nebunie si o judecata sanatoasa, intre fantezie si realitate, facand cititorul sa se intrebe care este adevarul pana la ultimele pagini ale cartii" ( The Independent).Fragment din romanul Ferma de Tom Rob Smith" Pe drumul cu feribotul spre Suedia, la lumina stelelor, eu si Chris ne-am sarutat, nu a fost un sarut pe obraz, nu sarutul emotionat al unor tineri indragostiti, ci sarutul unor indragostiti care se cunosc mult prea bine si care se tem ca s-ar putea sa nu mai fie vreodata capabili de aceeasi pasiune pe care o aveau candva.
Nu doar ne-am sarutat: am racut sex, intr-un loc public, pe puntea de sus, intr-un coltisor ascuns, dupa o barca de salvare, pe un feribot in mijlocul Canalului Manecii.
Mi-era teama, puteam fi surprinsi, dar atunci cand Chris mi-a facut avansuri, m-am gandit ca ma pune la incercare.
Vedeam ca se asteapta sa spun nu, sa inventez vreo scuza, sa-mi fac griji, asa ca am acceptat, mai mult decat orice ca un simbol al schimbarii, ca sa-i dau de inteles ca lucrurile aveau sa se schimbe intre noi ca aveam sa fim din nou o echipa indestructibila.
Mai tarziu, in timp ce stateam la prora navei, asteptand sa rasara soarele si sa vedem uscatul pentru prima oara, credeam cu sinceritate ca venise vremea noastra - cea mai mare aventura a noastra, dar in acelasi timp, eram realista, si ultima noastra aventura impreuna.
Asa ca avea sa ne iasa de mi-nune, pentru ca era timpul sa, avem si noi parte de multumire.
Toata lumea merita o portie de fericire, suna sentimental, fericirea nu este un drept al omului, dar ar trebui sa fie.
Cu stresul de la ferma, contaminarea putului, problemele cu Hakan, erau mai multe lucruri care ne distrageau atentia, dar asemenea lucruri existasera dintotdeauna.
Eu si Chris am facut o invoiala sa...