Cuvintele nu mai aveau sens si se invarteau in jurul nostru ca niste porumbei ai pacii.
Soarele iesea ca o cartita sapand si dand la o parte munti si copaci.
Lupta se sfarsise.
Stateam inghenuncheati in fata vietii.
Ceata se ridica din munti ca din niste placinte aburinde abia scoase din cuptor.
Intunericul isi luase talpasita, ne parasise de parca nu dusese laolalta cu noi lupta si disparuse o data cu luna.
Puteam respira noul care ne intinsese in iarba imbibata cu mirosuri adormitoare, imbatandu-ne plamanii si aruncandu-ne intr-un vis adanc.
1
vizualizare in ultimele 24 ore
