„Ce este muzicalul de teatru? De ce este nevoie de muzica si de actori care sa poata sa cante si sa danseze? Sunt doua intrebari legitime care isi gasesc raspunsul in evolutia naturala a teatrului.
Suntem in anul 1906, la Paris.
Se joaca dramatizarea dupa Fratii Karamazov a lui Dostoievski.
Succes mediu.
In acelasi timp, isi termina turneul triumfal la Paris trupa Teatrului Tiganesc din Moscova.
La propunerea producatorilor, este invitata trupa tiganeasca la momentul nuntii unuia dintre fratii Karamazov.
Succesul este fulminant.
Se poate spune ca atunci se semnase actul de nastere al muzicalului de teatru.
Evolutia ulterioara a fost uluitoare.
Broadway-ul si Londra au devenit centrele lumii, unde noul gen de teatru a devenit rege.
Pe Broadway, astazi, daca vrei sa vezi Regele Leu cu muzica lui Elton John, se pot rezerva bilete numai cu un an inainte.
Am vazut la Londra o stagiune de muzicaluri, ceva incredibil, aproape de perfectiune, iar cand un final de spectacol a avut ca numar colectiv un dans-step si, cu acelasi talent, dansau copii de sase-opt ani, adulti, doamne la varsta senectutii...
am decretat pentru mine ca Londra este centrul muzicalului de teatru din intreaga lume.
Ca sa faca fata cererii de bilete, teatrele au cate patru distributii pentru fiecare spectacol, astfel incat sa poata juca acelasi spectacol de 10 ori pe saptamana.
Sunt spectacole care s-au jucat 25-30 de ani cu sala plina.
Doresc cu ardoarea spectatorului total ca acest gen de teatru total sa apara, din cand in cand, si la noi.
Pentru mine, scriitor de teatru muzical, ar fi implinirea unui vis.”
1
vizualizare in ultimele 24 ore
