„Am deschis aceasta carte, la fel ca celelalte scrise de tine, cu maini tremurande.
Preconizam ce ma asteapta, dar nu si cutremurul din inima mea.
A venit ca o validare a existentei durerii, a faptului ca ne legitimeaza, pe toti, pe parcursul vietii.
Izbutesc sa-mi descatusez emotiile si vreau sa-ti spun ca mi-ai deschis usa spre liniste.M-am regasit si am realizat ca suntem doua suflete cu arme in dotare.
Purtate pe carari pavate cu cioburi, am indraznit sa mergem desculte, fara sa ne fie teama.
Ne-am spalat trupurile firave cu lacrimi, iar sangele scurs din fiecare rana a pus temeiul celor mai vizibile cicatrici pe care le purtam cu mandrie.
Traita substantial in preapline spasme sufletesti, Fa-ti defectele perfecte – Confesiuni, poate fi povestea fiecaruia dintre noi.Am adunat toate trairile expuse de tine, intr-o sticla.
Am deschis-o si torn sentimentele rascolite in doua pahare care nasc cel mai asurzitor ecou la ciocnire.