Extinctie este un B-side la Dmitri: INTJ (OMG, 2023), zice Miticov.
Un mod de a mai ramine in acea lume inainte de a-i accepta stingerea.
Dar, adaug, e si un mod in sensul din jocurile video: o expansiune care permite nu doar rejucarea, ci si avansarea.
Doar ca Dmitri: INTJ, probabil cel mai complex intelectual volum de poezie publicat in Romania in ultimele decenii, inca nu a fost jucat.
Asimilarea lui ramine un proces deschis.
Asa ca Extinctie, o forma mai prietenoasa de a face contact cu poezia recenta a lui Miticov, poate servi si ca EP la acel triplu album care este Dmitri: INTJ.
L-as aseza sub semnul unor versuri de Dante Gabriel Rossetti: „Look in my face;
my name is Might-have-been;/ I am also call’d No-more, Too-late, Farewell”.
Este volumul unui introvertit in fata caruia se deschid nenumarate poteci.
Ele duc nu inainte, ci inapoi, catre trecutul care pulseaza ca o suma de esecuri.
Insa nostalgia nu capata aici o forma sentimentala, ci una analitica.
Atunci cind se uita in oglinda, Miticov isi zareste profilul biochimic – un circuit organic perfectionat in transmiterea nefericirii.
Poezia douamiista, cindva atit de viscerala, atinge in Extinctie faza ei cea mai abstracta.
In extinctie sau in expansiune, poezia lui Miticov este deocamdata stadiul cel mai inaintat al douamiismului.
-- Mihai Iovanel
2
vizualizari in ultimele 24 ore
